Episodul 1
1.
Incerc sa-mi aduc aminte de unde a-nceput totul.
Am deschis cu greu un ochi. Pleoapa celuilalt, de plumb, refuza sa se ridice, am saltat-o cu mana. Mi-am dat seama ca sunt in patul meu cand Pisi m-a lins din nou cu limba-i aspra pe frunte. Era clar ca trebuie sa ma dau jos sa-i dau de mancare. Racaise inainte cu gherutele usa sifonierului, ca-n fiecare dimineata, dar cine s-o auda? Mi-am tarsait papucii spre bucatarie. Pisi se impleticea printre picioarele mele. E uriasa, am indopat-o cu vitamine cat era mica, sa nu se imbolnaveasca in absentele mele repetate, si-a ajuns cat un caine de casa. Ar trebui sa-i spun Pisicaine, uitasem sa-i dau un nume, asa ca o strigam cum imi venea, de obicei Pisi. Foarte original. Acum isi rodea cu zgomot grauntele.
- Tuflita?
Yvona sedea la masuta din bucatarie, picior peste picior, in camasuta scurta de noapte, sorbind dintr-o ceasca aburinda. Mi-am adunat toata energia sa-i raspund.
- Buna. Ma doare capul.
- Din pacate n-avem ce-ti trebuie, zeama de varza.
M-am uitat lung la ea. Eram inca ametita, simteam ca aburii alcoolului nu disparusera. Nu era sa-i fac jocul.
- Mai bine toarna-mi si mie, i-am spus.
Mi-a impins in fata o ceasca la fel de mare ca a ei. Cu un lichid negru, fierbinte, amar. N-avea rost sa fac mofturi, stiam ca-si bea cafeaua fara pic de zahar.
Am sorbit de cateva ori, parca mi se ridica o pacla de pe ochi, dar tot mahmura eram.
- Cum de-ai adus handralaul acasa? m-a intrebat.
Yvona sta cu mine cand si cand. E maritata de trei ani, dupa un an jumatate s-a certat cu barbatu-sau si-a plecat de-acasa, o saptamana a stat la hotel, pe urma i-am propus sa locuiasca la mine pana-si gaseste ceva. A fost de acord doar daca impartim chiria. Nu era sa dau cu piciorul ofertei, la chiriile de azi! Asa ea n-a mai cautat altceva, iar eu
