În timp ce Băsescu vorbeşte, premierul Ponta inaugurează la începutul săptămânii viitoare construcţia gazoductului ce va lega România de Republica Moldova. Unirea economică dintre România şi sora sa Moldova este la fel de importantă ca şi unirea prin limba română. Infrastructura energetică vine să susţină refacerea infrastructurii spirituale. Ambele vin să construiască podul definitiv al refacerii României Unite. România trebuie să se conecteze cu teritoriul românesc de dincolo de Prut prin toate mijloacele posibile. Numai astfel va fi cu putinţă reîntregirea ţării. Avem nevoie să fim atât de sudaţi cu Republica Moldova în suflet, în cultură, în schimburi comerciale şi în proiecte economice, încât reunificarea să devină o formalitate, transformarea unei stări de spirit într-o realitate geopolitică pe care nimeni să nu o poată contesta. Această reunificare treptată nu se va realiza însă prin războiul declaraţiilor belicoase ale Cotroceniului, ci prin activitate pragmatică şi etapizată, aşa cum procedează Guvernul României care a înţeles că faptele vorbesc, în timp ce vorbele necugetate ne îndepărtează de obiectivul naţional. Unionismul capacitat la maximum înseamnă atât sporirea autorităţii statului român în Transilvania, acolo unde este atacat de extremism, cât şi realizarea visului de veacuri al românilor de a se afla în interiorul graniţelor statului naţional unitar român. România trebuie să devină atractivă şi pentru cei care încă nu sunt decişi în privinţa drumului Basarabiei spre ţara mamă. La fel, România trebuie să îşi folosească argumentele şi diplomaţia pentru a convinge statele vecine şi organismele internaţionale că reunificarea nu se face împotriva cuiva, ci pentru binele tuturor, pentru stabilitate în regiune şi pentru prosperitatea locuitorilor de dincolo de Prut. România este cel mai stabil şi mai credibil partener din regiune, atât pentru UE, cât ş