Jurnalistul spune că nu-l atrage biroul şi că preferă să ia parte la „ceea ce ulterior va fi numit istorie“.

A fost şef de secţie la Antena 1, dar spune că nu-l interesează să ajungă mai sus, pentru că „este foarte plictisitor". Pe gustul lui este, mai degrabă, Coreea de Nord, de unde s-a întors recent.

„Adevărul": Te-ai întors recent din Coreea de Nord. Dintre toate deplasările, care te-a impresionat cel mai mult?

Adelin Petrişor: Coreea este de departe cea mai interesantă. Este ceva ce nu întâlneşti decât în cărţile lui Orwell.

Este Coreea de Nord aşa de gri cum se vede din exterior?

Este mai rău. O ţară cu oameni care din 1948 încoace nu fac decât să-l slăvească pe lider, o ţară foarte săracă. E foarte greu de mişcat şi de filmat, pentru că au ghizi. Corea de Nord este cea mai interesantă destinaţie pentru un jurnalist. Este o societate unde cel mai bine funcţionează cultul presonalităţii. Pe stradă, oamenii-ţi evitau privirea. Când te vedeau alb, cu o banderolă albastră pe care scrie „jurnalist", pe mână, se dădeau la o parte. La un moment dat, încercam să filmăm când lumea se dădea jos din metrou. Stăteam în dreptul uşii şi ne-am dat un pic la dreapta ca să-i vedem cum ies. Toţi au stat la un metru şi jumătate în spatele nostru, nimeni nu s-au apropiat de uşă.

N-ai putut sta de vorbă cu oameni obişnuiţi?

Ba da, dar totul prin intermediul ghidului. Ulterior, am tradus tot ce spunea ghidul şi am observat că ba le dădea indicaţii despre ce să spună, ba punea de la el când traducea. O femeie mi-a zis: „Sunt chelneriţă la casa de pensii". El mi-a tradus: „Astăzi, de ziua lui Kim Ir Sen, voi servi şi mai bine colegii mei de la casa de pensii pentru că o să-mi fac treaba şi mai bine". Am întrebat o femeie dacă e mulţumită de nivelul de trai şi s-a blocat. Oamenii sunt total rupţi de realitate. Ziarele sunt afiş