Recomandările practice privind redactarea unui Curriculum Vitae sînt destul de încurajatoare pentru profesorii de română: aceştia le-ar putea chiar folosi ca argumente pragmatice pentru stimularea învăţării, arătînd că în genere o competenţă e mai importantă decît o diplomă şi că deprinderea normelor limbii poate servi chiar şi la angajare. În ghidurile practice de redactare se precizează aproape întotdeauna că un CV trebuie redactat fără greşeli, într-o limbă cît mai îngrijită (,Redactarea trebuie să fie corectă atât din punct de vedere ortografic cât şi gramatical" - ubbcluj.ro/ studenti/ oportunitati-munca.htm). Se găsesc în presă sau pe internet şi mărturii asupra funcţionării reale şi a eficienţei acestor recomandări: într-un articol recent, sub titlul "Greşelile de ortografie sunt fatale", apare explicaţia: "O singură greşeală de ortografie şi chiar de exprimare este suficientă pentru ca CV-ul tău să fie dat deoparte. Poţi să ai şi zece facultăţi, degeaba ! şi o virgulă pusă aiurea te poate scoate din competiţia pentru interviu" (Evenimentul zilei - Joburi, 16.10.2006). Textul confirmă faptul că în societatea românească, în ciuda lamentaţiilor despre decădere şi degradare, folosirea corectă a limbajului, ca marcă a superiorităţii culturale, se bucură de prestigiu, creează diferenţe sociale şi aduce avantaje profesionale. Evident, recomandările sînt adesea departe de o realitate în care greşelile chiar ar descalifica intelectual; în multe cazuri, nici cei care judecă nu sînt tocmai experţi în materie.

Din mulţimea de CV-uri care se pot găsi în prezent - în consultare liberă - pe internet, multe sînt ale unor personalităţi publice, ale unor cercetători şi profesori, textele în cauză respectînd în cea mai mare măsură standardele exprimării. Altele sînt schematice, minimale, formalizate. Se găsesc însă şi exemple mai pitoreşti, din lectura cărora pute