Într-o seară ieşisem la nişte beri cu mai mulţi amici destul de plicticoşi. Eram oarecum sastisit de bârfe de presă, nu mă prea interesa să aflu cine cu cine s-a mai combinat sau de ce a fost dat afară dintr-o redacţie vreun şpăgar.

Ne întâlniserăm în pasajul Villacrosse cu o droaie de cârciumi, aşa că sorbeam leneş din sticla pe care mi-o luasem şi scanam ce se întâmplă pe la mesele de vizavi. La un moment dat am văzut venind o femeie de talia unui stâlp de telegraf (din ochi, undeva la 1,85-1,90 m), brunetă, care s-a aşezat la o bombă ţinută de nişte arabi. S-a aşezat şi a comandat o narghilea şi un pahar cu ceva alburiu, bănuiam că e votcă, în ciuda căldurii de afară.

TUSE

Imediat cum i-a adus chelnerul narghileaua a început să se chinuiască groaznic cu ea. Ba trăgea prea tare şi în piept, chestie care declanşa un acces groaznic de tuse, ba prea încet, fără să sufle în muştiuc şi nu reuşea să scoată nici un firicel de fum. Se vedea clar că nu se pricepe să fumeze aşa ceva. Mi s-a părut un prilej potrivit să mă dispensez de compania prietenilor şi să mă bag în seamă cu lungana. Era un gest scuzabil dacă părăseam aleasa companie să mă dau la o demoazelă.

M-am ridicat de la masa mea şi m-am dus glonţ să-i explic în ce fel trebuie să tragă din furtun. Nu m-a trimis la plimbare, ba chiar s-a făcut că bagă de seamă sfaturile mele competente. S-a mai înecat de câteva ori şi i-am dat nişte ghionţi în spate, să-i treacă tusea. Nu s-a băşicat nici când i-am spus la un moment dat cu un fel de umor gros că trebuie să sugă muştiucul ca în timpul unei partide de sex oral.

După vreo zece minute aflasem că o cheamă Alexandra, jucase baschet de performanţă şi acum suferea din amor, se despărţise la mare de o persoană apropiată care o dăduse afară din camera de hotel. Ca să-i mai treacă dorul bea votcă şi ţinea ca în seara cu