În ultimul timp, aţi putut fi ascultată în România în lucrări vocal-simfonice – de exemplu, în Cleopatra de Berlioz, alături de Orchestra Naţională Radio – şi în opera în concert Copilul şi vrăjile de Ravel, în aceeaşi companie. Acum, reveniţi pe scena Ateneului Român într-un recital de lieduri. Aş dori să vorbim, în acest interviu, despre repertoriul specific de vocal-simfonic şi de lied. Cum se alătura el repertoriului liric, unor roluri în spectacole mari, precum Norma, Carmen,Cenuşereasa?
Dacă vorbim de apariţii vocal-simfonice, precum Cleopatra de Berlioz sau operele lui Ravel,Ora Spaniolă şi Copilul şi vrăjile, din punct de vedere vocal şi muzical, nu ne aflăm foarte departe de anvergura altor roluri de operă, ca cele pe care le-aţi menţionat, lipsind doar punerile în scenă, ce adaugă dimensiunea vizuală, actoricească, în ultimă instanţă elemente exterioare, care să ajute la crearea personajelor.
Cînd vorbim însă despre lied, vorbim despre o cu totul altă lume. Vorbim despre un gen muzical în care cuvîntul şi muzica se îmbină şi se susţin reciproc într-o simbioză care creează capodopere în miniatură. Este genul ce îi oferă cîntăreţului ocazia de a se afla faţă în faţă cu publicul, singur, fără costume, decoruri şi lumini, în dialog direct cu acesta şi avînd posibilitatea unei comunicări dintre cele mai nemijlocite. În mod ideal, prin acest dialog se pot transmite emoţii pure, simple sau complexe, cu puternic răsunet în sufletul şi în conştiinţa fiecărui ascultător. În lied, cîntăreţul se înfăţişează publicului, în starea sa cea mai vulnerabilă. Aţi apărut pe scena de concert alături de nume mari, dirijori ca Sergiu Celibidache, Charles Dutoit, George Pretre, Pierre Boulez, James Conlon şi alţii. Cum a fost colaborarea cu ei, ce cere fiecare, cum se poziţionează vocea în raport cu orchestra în viziunea fiecărui dirijor? Fiecare dintre aceşti ma