Este unul dintre cei mai impresionanti regizori romani. La cei 73 de ani, pe care ii implineste astazi, Andrei Blaier este linistit ca numele sau va fi dus mai departe de stranepotul sau, dar si de o vasta munca concretizata in filmele sale, creatii care au marcat si marcheaza intregi generatii de cinefili.
"Daca iubiti filmul, si filmul va va iubi pe voi!"
"Tocmai m-am intors de la Cluj, unde a fost extrem de placut. Am vorbit studentilor de acolo despre filmele mele, le-am aratat si doua, pe care mi le-au cerut ei: «Diminetile unui baiat cuminte» si «Ilustrate cu flori de camp». Am stat de vorba despre ele, despre dificultatile timpului, despre cenzura... Chiar la «Diminetile...» tin minte cat am patimit. Spectatorii m-au salvat pana la urma si pe mine, si filmul si m-au rascumparat in teribil de multe carti din lume... Asa cum consemneaza dictionarul Larousse, este unul dintre cele trei filme romanesti care la vremea respectiva au patruns in lume: «Padurea spanzuratilor», «Reconstituirea» si «Diminetile...». A fost o experienta frumoasa la Cluj, un drum obositor, dar m-am reintors cu speranta ca azi voi fi cu prietenii mei, de ziua mea de nastere. Eu nu fac invitatii, dar asta nu inseamna ca nu vin peste 100 de prieteni la mine acasa. De altfel, dominantele filmelor mele sunt cultul prieteniei si cultul dragostei. Cate un prieten imi mai da telefon si ma intreaba ce vreau sa-mi aduca de ziua mea, iar eu ii spun: «Adu-mi-te pe tine!». Am ajuns la o varsta obraznic de inaintata, incat sa nu contina si vinovatii. Sper sa nu fiu pedepsit in detentie si sa-mi petrec pedepsele la locul de munca, in facultate, alaturi de studentii mei, tinerii pe care ii pastoresc si pe care ii fac sa iubeasca cinematograful - cum le spun eu: «Daca iubiti filmul, si filmul va va iubi pe voi!». Ei sunt cei care sprijina mai departe supravietuirea filmului roman
