Un alt fel de a privi prostitutia apare in documentarul regizorului austriac Michael Glawogger, Whores' Glory. Format intr-o scoala de film, autorul tine la expresivitatea vizuala dincolo de alfabetul semnelor, spre calofilie. Urmarind trei structuri de munca sexuala in Bangkok (Thailanda), Bangladesh si Mexic, Glawogger trateaza subiectul antropologic intr-un limbaj de film expresiv, unde culorile, miscarile de camera si muzica sunt folosite regizoral pentru a crea atmosfera si un tip de frumusete controversat. Ca fenomene, cele trei zone urmarite sunt interesante ochiului european prin diferenta. In stabilimentul din Bangkok, fetele stau in spatele unui geam si sunt privite de clienti, care le aleg in functie de recomandarile administratorilor. Cel mai apropiat termen de comparatie ar fi un mall, in care barbatii se uita la ceasurile expuse sub vitrina. Stabilimentul se numeste Acvariul. Dupa munca, fetele ies sa se relaxeze in baruri, alaturi de baieti de companie profesionisti. De multe ori, povesteste o veche angajata a stabilimentului, banii castigati din prostitutie sunt cheltuiti pe baietii de companie. Indragostirea e, si ea, privita ca o problema neprofitabila. Dintre toate spatiile geografice descrise, Bangkok-ul buddhist e cel mai apropiat de ce am numi o viata normala pentru prostituate. Casa de toleranta documentata in Bangladesh e organizata intr-un bloc comunist mizerabil. Situatia paradoxala in aceasta tara preponderent musulmana este ca, desi femeile sunt desconsiderate social, casele de toleranta sunt extrem de frecventate. Dupa un sir de ciocniri cu fundamentalisti islamici, o asociatie de practicante a reusit sa obtina legalizarea prostitutiei in anul 2000. De atunci, atacurile asupra ghetto-urilor de femei-muncitoare sexual au incetat, acestea fiind protejate de lege. Saracia este extrema. Sexul e atat de ieftin, incat un tanar frizer, interviev