Prezbiopia nu este boală oculară propriu-zisă, ci o afecţiune normală a vederii care apare la toate persoanele în jurul vârstei de 40-50 de ani. Aceasta nu poate fi tratată, dar există mai multe modalităţi de a o ţine sub control cu ajutorul ochelarilor.

Incapacitatea ochilor de a focaliza obiectele aflate în apropiere, care apare odată cu înaintarea în vârstă, este cauzată de slăbirea elasticităţii cristalinului. Aceasta este o afecţiune normală a vederii, dar dacă se adaugă unor vicii de refracţie din tinereţe, cum ar fi miopia sau hipermetropia, poate să creeze probleme pacienţilor. Ei trebuie să poarte două perechi de ochelari sau lentile care fac trecerea de la apropiere la depărtare anevoioasă şi dificilă pentru ochi.

Vârsta de apariţie a prezbiopiei depinde de existenţa viciilor de refracţie (dacă înainte de 40 ani a fost necesară purtarea ochelarilor), dar şi de obiceiurile vizuale (dacă persoana lucrează multe ore la computer sau citeşte mult). În general, după vârsta de 40 de ani, acomodaţia, adică procesul prin care cristalinul îşi modifică curbura pentru a clarifica imaginile situate aproape de ochi, scade treptat cu aproximativ 1,5 dioptrii la fiecare 4 ani, iar după 48 de ani cu aproximativ 0,5 dioptrii la fiecare 4 ani.

Citeşte şi Este apariţia măselei de minte o problemă?

„Iniţial, prezbiopia se manifestă ca o latenţă de focalizare la schimbarea privirii de la distanţă la aproape, iar apoi, progresiv, scrisul cu caractere mici se distinge din ce în ce mai greu”, explică dr. oftalmolog, Luminiţa Teodorescu.

Prezbiopia nu se poate trata

Medicul susţine că toate persoanele de peste 40 ani trebuie să efectueze o dată pe an un control oftalmologic pentru a depista cât mai repede prezbiopia.

„La consult, medicul oftalmolog poate să evalueze acuitatea vizuală la distanţă şi la aproape cu ajutorul unor teste cu cifre şi