Jeffrey Franks a făcut o observaţie plină de semnificaţie la finele evaluărilor delegaţiei FMI la Bucureşti. El a spus că bugetul public al României, în lipsa unor ajustări de natură structurală, ar ajunge la 9% din PIB în 2010. Cu alte cuvinte, posibila revenire a economiei în teritoriu pozitiv de evoluţie în anul ce vine nu ar fi suficient pentru a uşura soarta bugetului public.
Trebuie subliniat totodată că, spre deosbire de alte ţări din UE (UK, Irlanda), unde deficitele au explodat ca urmare a nevoii de sprijinire a sistemului bancar, la noi deficitul exprimă, esenţialmente, acţiunea a doi factori: căderea dramatică a veniturilor bugetului pe fondul prăbuşirii PIB-ului; şi deficitul structural mare pe care economia României îl avea deja în anii de creştere economică (deficit ce era ocultat de încasări bugetare suplimentare rezultate din creşterea PIB-ului peste potenţial).
Mărimea deficitului bugetului este accentuată acum de scăderea puternică a economiei. Unii ar putea afirma că nu este cazul să ne facem griji, întrucât avem o datorie publică relativ scăzută (în jur de 35% din PIB); ei subestimează însă efectul "bulgărelui de zăpadă", care s-a văzut din plin în acest an - când deficitul bugetului a crescut mult, iar dobânzile înalte de pe piaţa creditului au făcut ca serviciul datoriei să urce ameţitor.
Fără măsuri de consolidare a bugetului în 2010 şi în anii următori, România ar putea repeta experienţa Ungariei, care se chinuie de ani de zile cu povara serviciului datoriei publice.
Ce va face consolidarea bugetului public foarte dificilă este contextul internaţional; criza financiară îşi va face simţită efectele ani buni, în sensul că ratele de creştere economică în Europa, în SUA vor fi anemice (este posbil să asistăm, practic, la stagnare). În acelaşi timp, pierderea de producţie cauzată de criză are un caract