Romanii din Valea Timocului se pregatesc sa intampine sarbatoarea Nasterii Domnului, dupa rit vechi. In fiecare an, la 7 ianuarie, timocenii praznuiesc Craciunul. Cei mai "privilegiati" sunt satenii din Malainita, care intampina aceasta mare sarbatoare in biserica lor, singurul lacas de cult din Valea Timocului in care se aude vorba romaneasca. Cei care vin pentru prima oara in Valea Timocului nu pot sa nu remarce o asemanare izbitoare a costumelor, traditiilor si limbii vorbite in zona cu cele din Oltenia. In satele izolate ale Vaii Timocului, romanii au reusit sa-si pastreze nu doar limba lor pitoresc-arhaica, dar si traditiile mosilor si stramosilor. Ca peste tot la romani, si la timoceni praznicul Nasterii Domnului are o importanta deosebita, fiind sarbatoarea familiei, a parintilor, a bunicilor si in special a copiilor. In acest mirific tinut, Craciunul este sarbatorit pe mai multe planuri, datinile si obiceiurile specifice momentului derulandu-se atat in intimitatea casei, cat si in spatii deschise, in centrul satului. Tot in intimitatea locuintei, se savarsesc si alte practici magice specifice pentru acest moment festiv al anului, de sorginte precrestina, impletite strans cu traditia ortodoxa. Post negru in Ajun Datinile de Craciun sunt pregatite cu mult inainte, odata cu Postul Craciunului, cand incep sa se formeze cetele de colindatori si se invata colindele ce vor fi rostite in timpul marii sarbatori. In Ajunul Craciunului, pe 6 ianuarie, se tine post negru toata ziua si nu se mananca nimic pana la apusul soarelui. In acea zi, batranii satului ii invata pe tineri sa ciopleasca betele cu care vor merge la colindat. Cioplite din lemn de salcie cu modele care imita impletitura si arse apoi in vatra focului, ciomegele se numesc chiar colindete. Colindatul, moment culminant al Craciunului, s-a pastrat cu multa acuratete in majoritatea satelor din Valea Timoc