Ani de zile, pina chiar de curind, toate sondajele de opinie indicau un procent covirsitor de romani, intre 80 si 90% dornici ca tara lor sa fie admisa in NATO. Cifrele, record in spatiul central si est-european, erau folosite cu orice ocazie de catre oficialitatile romane pentru a convinge Occidentul ca Romania merita sa fie admisa in NATO. Argumentul forte era ca o asemenea vointa de integrare in structurile militare euro-atlantice arata cit se poate de clar compatibilitatea noastra deplina cu civilizatia occidentala. In aceste conditii, integrarea Romaniei in NATO n-ar fi reprezentat decit o recunoastere oficiala a unei stari de fapt. In aceste zile, totul s-a dovedit a fi un mare bluf. Romanii, din cite se pare in majoritatea lor, sint impotriva actiunilor militare declansate de NATO. O majoritate, deocamdata tacuta, condamna alianta nord-atlantica si sufera in felul ei alaturi de Iugoslavia lui Milosevici. Motivatiile sint multiple. De la argumente de genul "amestecul in treburile interne ale unui stat suveran" cu trimitere la acuzatia de incalcare de catre NATO a dreptului international si a propriului statut pina la cele care vad in interventia militara a NATO in Iugoslavia ca un sprijin acordat unei minoritati nationale, respectiv cea albaneza, in efortul ei de a obtine autonomia teritoriala. Si de aici pina la pericolul maghiar in Romania nu mai e decit un pas. Romanii, gata oricind sa-ti jure ca abia asteapta ca tara noastra sa devina membru NATO, nu dau in fapt doi bani pe ceea ce inseamna cu adevarat alianta nord-atlantica. Pentru ca NATO, inainte de a fi o structura militara, e virful de lance al unei intregi civilizatii. E partea poate cea mai vizibila a unui aisberg numit civilizatia moderna occidentala. Cu tot ce inseamna ea ca sistem de valori. Democratie, stat de drept, economie de piata, drepturile omului, toleranta. In general, tot ceea ce constit