Dorohoiul are farmecul lui inegalabil, chiar si acum. Evreii care au populat orasul au imprimat ceva din gena lor de orientali; chiar si dupa exodul lor spre Israel, ceva a ramas in oamenii de acolo. Au asimilat romanii de la evrei, dar si evreii de la romani. Astfel a aparut romanul-ovrei sau, daca vreti, ovreiul-roman. Ovreii-romani au luat drumul spre alte zari si aproape toate stirile despre ei sint pozitive. Au avansat stralucit in cariera, au devenit instariti si dupa jumatate de secol prin alte tari vorbesc limba romana impecabil, vin adesea prin Romania, se intilnesc cu prietenii si, sentimental, sint profund romani. Dorohoiul acum este populat de romanul-ovrei, nu in numar prea mare si constituie un fel de sare si piper. Daca intram in detalii, s-ar putea sa optam doar pentru piper si, daca sintem cusurgii, in loc de piper, am folosi un afurisit de ardei iute. Cit evreii erau in Dorohoi, se faceau ghesefturi, in general benefice pentru toata lumea. Acum romanul-ovrei a pierdut izul de ovrei si in loc de ghesefturi face potlogarii. Gheseftul este o afacere marunta, putin necinstita, dar romanul-ovrei o folosea mai degraba in sensul de mica speculatie. Romanul-ovrei, fara iz de ovrei, este interesat de neologismul "tun". Nu are rabdarea milenara a ovreiului ca sa acumuleze aproape imperceptibil. Nu vrea secole de efort pentru a crea imperii financiare. Romanul-ovrei, fara iz de ovrei, George Lacomescovich din Dorohoi, era la mititica si din averea sa se alegea praful si pulberea. Viata i-a oferit sanse mari, a dat tunuri, a adunat pentru odrasle si era imposibil sa se sature. Lacomescovich era convins ca banii rezolva orice si nici prin gind nu-i trecea ca poate ajunge la racoare. A trecut prin momente groaznice si se ruga la Dumnezeu sa-i trasneasca pe cei care l-au adus in situatia asta. In inchisoare nu traia greu, dar vestile de acasa il macinau. Fata si b