Maestrul Horia Şerbănescu şi-a amintit cîteva întîmplări cu Gabi Luncă şi Ion Onoriu.
Maestrul Horia Şerbănescu şi-a amintit cîteva întîmplări cu Gabi Luncă şi Ion Onoriu.
Pe maestrul Horia Şerbănescu îl amuză faptul că trăieşte din amintiri la vîrsta cînd începe să îl cam lase memoria. Nu îi va uita niciodată pe oamenii deosebiţi care i-au fost colegi de scenă şi unii dintre ei, puţini la număr, prieteni cu care a împărţit bucurii şi necazuri. “Nicăieri nu cunoşti omul mai bine ca la cîrciumă, la jocul de noroc şi la turneu”, spune Horia Şerbănescu.
TALENT. “Din foarte multele turnee artistice pe care le-am făcut mi-au rămas exemple ca artişti şi ca oameni regretatul Ion Onoriu şi neîntrecuta Gabi Luncă. Dacă se întîmplă să o întîlniţi pe Gabi, n-o salutaţi. Aplaudaţi-o! Aşa se cuvinte, merită cu prisosinţă. Amîndoi au fost, sînt şi vor fi în muzica lăutărească două nume cu renume. Ion Onoriu a fost şi va rămîne împăratul acordeonului. De ce? Cînd îl ascultai cîntînd la instrumentul lui credeai că are Şcoala Regală de Muzică. Nu avea nimic decît marele talent cu care se născuse. Talent care îi dădea dreptul şi obligaţia să fie primul şi cel mai desăvîrşit profesor la o eventuală academie de acordeon.”
SIMPLITATE. “O ţin minte pe Gabi Luncă pe scenă, în spectacol. Îmbrăcată întotdeauna elegant, simplu, dar cu bun-gust, fără zorzoane sau artificii cu sclipici. Avea un succes uriaş cu «Omul bun n-are noroc». Trăia tot ce spunea în cîntec. Oftatul ei din «De-ai fi, maică, lîngă mine» nu era altceva decît un ţipăt pe dinăuntru. Cînd cînta ea de of şi jale era atîta linişte în sală, că puteai auzi şi unzîmbet. Cînd cînta de petrecere, nu de puţine ori am văzut tineri ridicîndu-se să danseze printre scaune. Credeţi-mă, îi răscoleşte şi pe cei tineri, şi pe cei vîrstnici.”
Valoare
“Dacă am alcătu