România se bazează, în principal, pe veniturile colectate din taxele indirecte sau pe consum (TVA, accize, taxe vamale) şi mai puţin pe cele directe (venit şi profit), la care sunt aplicate cele mai reduse cote din UE, tendinţă întâlnită în majoritatea statelor noi membre UE. Potrivit raportului „Tendinţele impozitării în UE“, ediţia 2007, guvernele care adoptă strategia de a muta povara fiscală pe impozite indirecte sunt motivate de raţiuni electorale întrucât aceste impozite sunt mai puţin “vizibile” pentru contribuabili, însemnând că sunt percepute ca fiind mai uşor de suportat. Tendinţa de a pune accentul pe taxarea indirectă este o caracteristică a celor zece state care au aderat la Uniune în 2004, respectiv a celor două integrate în 2007: România şi Bulgaria. Altă observaţie a experţilor europeni este că şi procentul veniturilor fiscale în Produsul Intern Brut este, de obicei, mai redus în noile state membre decât în UE-15. În timp ce Suedia şi Danemarca reuşesc să colecteze venituri care reprezintă peste 50% din PIB, conducând în clasament, statele nou-intrate abia ating media UE-27, de 36,9% din PIB, opt dintre acestea având chiar mai puţin de 35% din media UE-27.
Codaşa clasamentului România se clasează chiar pe ultimul loc, între cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, ca pondere a veniturilor din taxe şi impozite în PIB, de numai 28%, cu 9,4% sub media europeană, în condiţiile în care nivelul de taxare este, de asemenea, cel mai scăzut din UE, potrivit studiului Eurostat care evaluează nivelul veniturilor şi structura acestora în ţările UE, pe baza datelor de până în 2005, ultimul an pentru care sunt disponibile informaţii complete. Pe ultimele locuri, alături de România, se mai află cu ponderi similare, două state baltice: Lituania şi Letonia.
România se bazează pe taxele indirecte Pe lângă diferenţele în capacitatea de a colecta veni