Eu cred ca, in vremuri bune, domnul Boc ar fi fost un prim-ministru rezobabil... Dar acum ce e? Habar n-am ce e. Dar sigur e ceva! Ceva imi scapa, totusi, din politichia romaneasca. De fapt, nu ceva, ci mai multe. Scandaluri peste scandaluri. Dezvaluiri. Iesiri la rampa. Anchete, contraanchete. Si totul se termina, de obicei, cu un mic sau un mare fis. Acte ratate. Intrerupte la jumatate. Fara juisare. Eschibitii cit incape. Si la ce bun? Si cind stai sa te gindesti ca tot razboiul acesta traian a inceput cu o scrisorica vinturata la televizor... Acum scrisorica s-a transfromat intr-o adevarata epopee. Auzi urlete, strigate de lupta. Vezi trupuri, si chiar suflete, in agonie. Nu stii ce sa mai faci si astepti continuarea. In fiecare zi se intimpla cite ceva. Se da o noua batalie. Dar protagonistii nu mor, ci la sfirsitul spectacolului se scoala triumfatori din praful de pe scena si se duc in cabine sa fac dus. Iar noi asteptam cu sufletul la gura ca epopeea sa se sfirseasca intr-o apocalipsa. Ei, as! * Ce figura, totusi, si acest domn Flutur! De Sfintele Pasti aduce cu avionul lumina tocmai de la Ierusalim si o imparte prin biserici si manastiri, de se bucura nu numai viii, ci dau, ca sa zic asa, in clocot si mortii din "morminturi". Apoi scrie pe dulcile coline, parca anume despadurite pentru asta, adunind turmele de oi sub forma de litere, cuvintul BUCOVINA, asta, asa, ca sa-l intimpine cum se cuvine pe domnul presedinte, cind acesta vine pe acolo, ca sa-si mai descreteasca fruntea si la soare, si la luna plina si sa ia si el, din sfinte candele, lumina. In sinea sa, presedintele Flutur cred ca e multumit de treaba pe care a facut-o. Poate ca nu chiar intru totul multumit, dar, totusi, multumit... Scuzati inadvertentele. Desigur ca mult mai bine ar fi fost daca in loc de litere de oi ar fi scris cu litere de zimbri, ca sa poata suna apoi din buciume prelung ca, iat