* Dragostea costă / Intolerable Cruelty (SUA, 2003), de Joel Coen. Azi, cînd Hollywood-ul geme de actori tineri şi frumoşi, care încearcă să ne demonstreze că nu sînt doar tineri şi frumoşi, ci şi serioşi, neliniştiţi, complicaţi etc., că lucrurile pe care le fac ei sînt mai grele decît credem noi - azi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de actori care nu simt nevoia de a ne demonstra ceva, care pretind că lucrurile pe care le fac ei sînt mai uşoare decît sînt de fapt, actori eleganţi, relaxaţi, siguri pe ei - oameni de lume. Pe scurt, avem nevoie de oameni ca George Clooney. Nu-l văd pe Clooney jucînd vreodată rolul unui savant ciung, cu accent irlandez, care se luptă cu o boală rară, deci s-ar putea să nu primească niciodată Oscarul. Dar este una dintre puţinele vedete masculine de azi care ar merita să stea la masă cu Cary Grant, şi acesta e un premiu mult mai mare. În noul film al fraţilor Coen, Dragostea costă , Clooney joacă rolul unui avocat de divorţuri neîntrecut în arta păcătoasă de a întoarce orice situaţie în favoarea clienţilor săi: dacă are de apărat o soţie care a fost descoperită (şi fotografiată) împreună cu amantul ei, avocatul produce numaidecît explicaţia evidentă - biata femeie era nevinovată, iar bărbatul străin era, bineînţeles, amantul soţului. Avocatul este şi inventatorul unui contract prenupţial inexpugnabil, care l-ar împiedica şi pe cel mai abil vînător de avere să-şi jupoaie partenerul sau partenera. Dar toate aceste succese au început să-l plictisească; el caută provocări. Găseşte tot ce căuta, şi mai mult decît atît, atunci cînd cunoaşte o adevărată zeiţă a vînătorii de avere (Catherine Zeta-Jones), coborîtă pe pămînt sub forma a ceea ce Saul Bellow ar recunoaşte drept "o soţie în serie" (de la "ucigaş în serie"). Iniţial, el este apărătorul soţului bogat pe care ea încearcă să-l înfunde la tribunal, deci e adversarul ei. Asta