Cât a trăit şi după moarte, despre Ceauşescu s-au făcut filme, s-au scris sute de cărţi şi nenumărate articole. S-au pus în circuitul pu­blic interviuri şi memorii mai mult sau mai puţin alterate de schemele adevărului partinic, corectitudinii politice sau ten­din­ţei de faţadă a autorilor. S-au re­produs fotografii din arhivele ins­tituţiilor comuniste de presă şi pro­pagandă şi din colecţii parti­cu­lare.

S-au tipărit grămezi de arhive. Proiectată pe fundalul epocii sale, viaţa ultimului lider comunist poate fi o istorie fili­granată a României secolului XX. Ceauşescu e însă şi paradoxul nostru statistic printre ţările ex-comuniste.

În sondaje succesive, românii l-au urcat, simultan, pe piedestalurile celui mai bun şi celui mai rău conducător din câţi a avut ţara. Astfel că ideea lui Marius Tucă, directorul ziarului, de a face un serial din biografia lui Ceauşescu am privit-o, la început, cu reticenţă de cartografi trimişi să macheteze la scara de 1 pe 1 zona cea mai periculoasă din hărţile lor.

Deşi pe parcursul celor şapte ani de existenţă a secţiei de istorie recentă a Jurnalului Na­ţio­nal – mai ales redactând "Scînteia 1989 – După 20 de ani", suplimentul coti­dian al ziarului în 2009 ş, în colecţia faptelor şi intenţiilor atribuite de istorici, memorialişti, analişti sau ziarişti lui Ceauşescu, componenţii echipei ne-am confruntat cu ne­bă­nuite "descoperiri".

Am căutat şi cercetat toate do­cu­mentele ce pot fi consultate, am citit tot ce avem la îndemână şi ni s-a păr­ut demn de consideraţie, am intervievat şi conspectat mărturii ale "părtaşilor". În­cre­din­ţaţi după fie­care demers de trebuinţa altei puneri în scenă a biografiei lui Nicolae Ceauşescu. Fără patimi politice, clişee şi idei preconcepute, cu dovezi şi argumente pro­ve­nite din multitudinea surselor actuale – o trainică punte între memoria so­