Autişti, părinţii acestora, studenţi şi profesori au participat ieri la un atelier de lucru pe tema soluţiilor pentru această boală.
Organizat de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, în colaborare cu Centrul de zi pentru copii cu autism, workshop-ul „Copilul meu a fost diagnosticat cu autism. Ce am de făcut?" a reunit ieri nu numai copiii bolnavi cu această afecţiune, dar şi părinţi, studenţi şi cadre didactice. „Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică şi este considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei", ne-a declarat Steluţa Dae, directorul centrului.
La acest moment, a precizat ea, în centru sunt trataţi 32 de copii iar alţi 20 vin la ei de două ori pe săptămână pentru efectuarea terapiei. Aceşti micuţi urmează 25 de ore săptămânal, timp în care specialiştii fac tot posibilul să modifice comportamentul bolnavilor. Prin definiţie, autismul este tulburarea „centrală" din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autismului-TSA, alături de sindromul Asperger şi tulburările pervazive de dezvoltare. Aşa se face că mulţi dintre copilaşii cu autism suferă şi de alte probleme asociate ale bolii. Din păcate, a subliniat Dae, mulţi părinţi resping diagnosticul la prima consultaţie şi încep un proces de căutare a altor specialişti, în speranţa că medicul care a pus acest diagnostic s-a înşelat. Ce urmează? Programări, perioade de aşteptare, speranţe şi cel mai important, timp. Aici nu este vorba doar de timpul adulţilor, cât despre timpul copilului care se pierde tot aşteptând, timp care ar pute fi folosit cu mult mai bine făcând terapie. Alţii, în schimb, recurg la sprijinul pus la dipoziţie de societate prin încadrarea copilului ca persoană cu handicap şi solicită accesul la terapie gratuită în centrele de zi.
