Are o voce puternică. Deşi – sau tocmai pentru că – obişnuieşte să vorbească la portavoce. Ai Weiwei e unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani. A devenit celebru prin prezenţa sa (sau a lucrărilor sale) la bienalele şi în galeriile de artă importante. Dar şi – mai ales în ultima vreme – datorită faptului că a îndrăznit să critice pe un ton ferm guvernul chinez. Ca militant pentru drepturile omului, n-a ezitat niciodată să ia apărarea disidenţilor arestaţi din ţara sa şi să demaşte abuzurile autorităţilor. Prezenţa sa la reuniuni internaţionale e incomodă – căci a acuzat adesea conformismul occidentalilor, care preferă negocierile şi dialogul „călduţ“ unor sancţiuni asupra ţării sale – şi detestat de autorităţile de la Beijing. Anul 2011 a fost cumplit – spune el într-un interviu acordat săptămînalului Die Zeit. „Dacă ar fi să fac un bilanţ al acestui an, nici mie nu mi-ar veni să cred cîte s-au petrecut. Dacă ar fi să-mi scriu memoriile, partea cu anul acesta s-ar întinde pe jumătate din cuprinsul cărţii. În ritmul ăsta nu mai rezist prea mult.“ Chiar aşa, cît ar mai putea rezista un artist în aceste circumstanţe? – se întreabă jurnaliştii de la Die Zeit. Care circumstanţe sînt următoarele: pe 3 aprilie, Ai Weiwei a fost arestat şi reţinut – într-un loc neprecizat şi fără ca familia să fie anunţată – timp de 81 de zile; după eliberare i s-a pus în vedere că are de plătit o amendă în valoare de 1,7 milioane de euro pentru o presupusă fraudă fiscală; este în continuare sub supravegherea „organelor“; soţia este şi ea audiată, iar biroul avocatului său a fost percheziţionat. Pentru China, 2011 „a fost un an în care linia dură a regimului, adică susţinătorii violenţei poliţieneşti nelimitate, au cîştigat şi mai mult teren“. Guvernul s-a temut probabil că revoltele populare din ţările arabe s-ar putea extinde şi în China. În cele 81 de zile cît a fost arest