Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă astăzi cu un episod dedicat monumentului Palatul Vulturul Negru. Cea mai reprezentativă clădire din Oradea a fost ridicată pe locul unei berării, care a adăpostit şi primăria oraşului.

„Dacă o clădire trăieşte atâta timp cât îşi păstrează numele, înseamnă că, în acest caz, începuturile ei pot fi puse în vremuri foarte îndepărtate.” Aşa îşi începe istoricul Liviu Borcea capitolul dedicat Palatului Vulturul Negru, din cartea „Memoria caselor”.

Istoricul povesteşte că pe o hartă a Oradei tipărită în 1665, pe locul unde se află acum palatul, exista un şir de case. După 1700, un fost locotenent în regimentul imperial de dragoni, Balda Janos, reface hanul „Vulturul”, aflat tot aici, ceea ce i-a adus simpatia orădenilor, care l-au şi ales primar. În secolul XVIII localul îşi schimbă denumirea în „Berăria de sub semnul Vulturului” sau „Berăria oraşului”.

Amenzi pentru înjurături

Clădirea avea trei camere, iar alegerea lui Balda ca primar a transformat una din camere în sediul primăriei. A treia cameră a devenit prăvălia oraşului. În 1753, imobilul se extinde şi se creează astfel baza pe care a fost construit ulterior palatul. Liviu Borcea aminteşte în cartea sa evenimente memorabile legate de vechea clădire. El povesteşte despre deciziile hilare luate de consilierii locali, în imobilul care adăpostea cârciuma, primăria şi prăvălia oraşului. Aleşii urbei au decis acolo că acei consilieri care se adresează urât unui coleg să fie amendaţi sau daţi afară din consiliu, orădenii nu aveau voie să iasă din casă fără felinar, după ora 20.00, iar funcţionarii primăriei care intrau în cârciumi îşi pierdeau jumătate din salariul pe un an.

După 1784 clădirea începe să găzduiască spectacole de teatru în germană şi maghiară, iar după ce este extinsă în 1807, baluri şi petreceri.