Jurnalul lui Mihail Sebastian în Germania Să fie fost oare Mihail Sebastian, în ţinuturile de limbă germană, un autor secret, cunoscut doar unui număr restrîns de iniţiaţi? Poate - dar numai înainte ca romanul său Accidentul, publicat în traducerea lui George Aescht, la Editura Claassen, să fi avut parte de o bună primire din partea criticii şi a cititorilor, numai înainte ca foiletoanele unor mari ziare germane, Die Welt, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Neue Zürcher Zeitung, revista Est-Vest Freitag 13, emisiunile de cultură ale radiodifuziunii publice germane ori portalurile de critică literară de pe Internet să-i fi consacrat autorului "redescoperit" mai din timp deja, în România, un spaţiu publicistic remarcabil. După această intrare în orizontul de receptare al cititorilor germani, al iubitorilor de literatură, al celor interesaţi de istoria şi cultura unei Europe ex-centrice, situate dincolo de frontierele Uniunii, Mihail Sebastian a ieşit din "anonimat". Între semnatarii textelor care i-au familiarizat temeinic pe cititorii germani cu destinul, personalitatea şi opera lui Mihail Sebastian, dar şi cu dezbaterile pe care le-a provocat în România postcomunistă editarea Jurnalului său (antologate în caietul-volum "Sebastian sub vremi" al revistei Realitatea evreiască), se numără Joseph Croitoru, Norman Manea, Edward Kanterian, care este şi traducătorul în germană al aceluiaşi Jurnal, apărut la prestigioasa editură Claassen şi, mai recent, Peter Motzan şi Richard Wagner. În mai 2003, Norman Manea avertiza, încă din titlul unui eseu consacrat lui Mihail Sebastian, publicat în cotidianul Die Welt, că "cine va citi Jurnalul se va schimba". Deşi Norman Manea compara această lucrare "diaristică" cu scrierea de aceeaşi natură a lui Viktor Klemperer (anii 1933-1945), între autorul german şi Mihail Sebastian existînd unele vădite paralelisme de identitate, biografie