“Nu mă filmaţi, nu mă filmaţi, că mamaie ştie că sunt în Olanda. Dacă mă vede la televizor, după aia mă întreabă de ce n-am dat p’acas’. Şi nu ştiu ce să-i zic.” E tânăr şi îmbrăcat un pic în trend. Cămaşă cu carouri, ieşită din pantaloni şi peste un pulover. Peste o săptămână se eliberează de la Jilava.

“Nu mă filmaţi, nu mă filmaţi, că mamaie ştie că sunt în Olanda. Dacă mă vede la televizor, după aia mă întreabă de ce n-am dat p’acas’. Şi nu ştiu ce să-i zic.” E tânăr şi îmbrăcat un pic în trend. Cămaşă cu carouri, ieşită din pantaloni şi peste un pulover. Peste o săptămână se eliberează de la Jilava.

Cercul se lărgeşte pe balcon la fumat. “Iar ne duce cu autoduba aia la bază. Poate face pană.” (râd toţi) “Poate la Universitate sau Romană. Tot trei ore om face? Da’ de ce mai plecăm? Mie îmi place aici. Verdeaţă, aer curat ciripesc păsărele. Lemne sunt? Poate facem un grătar.” Sunt degajaţi şi râd de la orice prostioară. Mai au luni sau chiar zile de executat în închisoare. Sunt de la Jilava şi Rahova. Condamnaţi pentru găinării. O cameră mică i-a primit pentru a da ochii cu şeful ăl mare al penitenciarelor şi cu posibili angajatori care i-ar putea antama după ce ies din închisoare. Întâlnirea a fost provocată de mai-marii penitenciarelor şi justiţiei, care au demarat un program PHARE de încadrare în muncă a persoanelor condamnate penal. Deţinuţii n-au lipsit. Nici unii dintre cei care au părăsit penitenciarele convocaţi la întâlnire. Unii au venit, pentru “că dă bine la dosar după ce ieşim”, alţii realmente interesaţi. Programul e bine intenţionat. Reintegrarea în societate. Multe penitenciare au deja derulate contracte cu diferite firme unde prestează grupuri de deţinuţi în timpul executării pedepsei. Toată lumea are de câştigat. Deţinuţii câştigă zile, adică li se reduce pedeapsa în funcţie de numărul de zile muncite, penitenciarel