Ideologiile sînt invazive. Tendinţa lor "naturală" e de a acoperi toate compartimentele vieţii şi mai ales pe cele care, în mod normal, sînt rezervate libertăţii individuale. Un efect caracteristic al ubicuităţii ideologice este suspendarea oricărei diferenţe între public şi privat. Realităţile specifice sînt obligate să se alinieze unor realităţi generice. În orice loc şi în orice situaţie, eşti însoţit de un cod impus: nu eşti niciodată de capul tău, nu eşti niciodată singur. Chiar şi domenii care, prin ele însele, nu se pretează la manipulare ideologică, sfîrşesc prin a se conforma. Cel mai rece şi mai plat calcul aritmetic poate fi adus, cu puţin efort, în perimetrul unui program "educativ", înregimentat politic. Pînă şi teritoriul atît de delicat şi atît de intim al iubirii poate fi reglat printr-un indiscret nimb ideologic. Literatura realist-socialistă transferă fără ezitare dialogul amoros într-un comentariu pe marginea planului cincinal. Pentru a-şi seduce logodnica, un tînăr îi propune să-l însoţească la o uzină nouă din îndepărtata Siberie. Numărul de copii ai unei familii se stabileşte prin decret guvernamental. Prescrise sînt şi detalii de coafură şi vestimentaţie. Barba şi părul lung indispun, la fel ca blue-jeanşii sau rock and roll-ul. Erotismul trebuie şi el revizuit, pe baza noii concepţii ştiinţifice despre lume şi viaţă. Ornamentica mic-burgheză a sexualităţii trebuie abandonată. În realitate, nu e vorba decît de o nevoie fiziologică banală, care trebuie rezolvată prompt, aşa cum rezolvi toate celelalte nevoi fiziologice. André Makine îşi aminteşte, într-unul din romanele sale, de "teoria paharului cu apă" elaborată de o faimoasă prietenă a lui Lenin, Alexandra Kolontai. Potrivit acestei teorii, actul carnal nu e diferit, în esenţa lui, de golirea unui pahar cu apă atunci cînd ţi-e sete. Complicaţiile sentimentale nu fac decît să ia din timpul pen