In ultimele luni ale anului 2003, vedea lumina tiparului, intr-un volum editat de Uniunea Cineastilor din Romania, un scurt studiu monografic dedicat lui Claymoor, celebrul cronicar monden al secolului al XIX-lea. Purtind chiar numele distinsului gazetar care a sustinut, timp de 24 de ani, rubrica mondena a ziarului bucurestean L’Indépendance Roumaine – Claymoor –, lucrarea este semnata de Viorel Domenico, nume cunoscut in cinematograful documentar si militar, dar, de curind, si ca istoric al acestui domeniu, autor a doua titluri de referinta privind operatorii romani de front si regizorii filmelor de propaganda din primul si al doilea razboi mondial, Scutul de celuloid (Editura Militara, 1991) si, respectiv, Istoria secreta a filmului romanesc, 1940-1950 (Editura Militara,1996).
De aceea, semnatura sa ar putea sa intrige pe o carte dedicata unui subtil condeier, ce se entuziasma in fata elegantei doamnelor din inalta societate si se pricepea, ca un croitor de lux cu multa experienta, sa descrie in amanuntime toaletele, materialele si culorile acestora, taieturile de ultima ora, accesoriile – analizind bijuteriile ca un bijutier, aranjamentele florale de pe paruri si rochii ca un florist –, aventurindu-se apoi in savante comparatii cu modele epocilor trecute si facind trimiteri la pictura franceza, fapt ce-l desemna ca pe un excelent cunoscator al marilor muzee ale Parisului, capabil sa faca excursuri in istoria artei unde-si demonstra gustul ireprosabil in materie de plastica; nu lipseau din cronicile sale nici prezentarile interioarelor in care se desfasurau petrecerile si seratele, nici meniul suculent al festinurilor la care lua parte, aici dovedindu-se un neintrecut estet si un gourmet, capabil sa comenteze – uneori chiar critic (desi aceasta se intimpla arar, spre a nu jigni pe nimeni si a nu-si demoraliza cititorii fideli) – dispunerea saloanelor
