★ Diana-Luiza Codreanu, Împreună, Bucureşti, Ed. Raduvera, 2012.
A venit vremea, dragi cititori, să ne despărţim. A fost o încântare pentru mine să colaborez la "Evenimentul zilei", ziar plin de viaţă şi culoare, făcut de oameni talentaţi şi curajoşi. Ei vor rămâne, n-am nicio îndoială, în istoria presei româneşti prin contribuţia lor la salvarea democraţiei într-o perioadă de degradare fără precedent a vieţii politice.
Trebuie să-mi întrerup colaborarea întrucât candidez pentru un loc în Senat şi am mult prea multe de făcut în săptămânile următoare. M-aş bucura să mă votaţi (circumscripţia Bucureşti 42, colegiul uninominal 7). Totul este să mă recunoaşteţi, fiindcă în buletinele de vot numele meu va fi scris întreg, Alexandru Ştefănescu (nu prescurtat, Alex. Ştefănescu, aşa cum îmi semnez cărţile şi articolele).
*
M-am gândit că ar fi bine să ne despărţim râzând şi am ales, pentru această ultimă ediţie a rubricii "Cititor de serviciu", o carte plină de umor involuntar. Este vorba de un roman de dragoste: "Împreună" de Diana-Luiza Codreanu. Autoarea foloseşte un stil inadecvat, recurgând frecvent la un stil oficial acolo unde ar fi potrivit un stil familiar:
”În prima poiană întâlnită în cale, s-au oprit amândoi şi s-au privit în ochi. Mihai a mângâiat-o pe coafura impecabilă, cu duioşie, ca pe un copil pierdut şi regăsit. Apoi i-a spus sincer:
– Aici, în natură, unde nimic nu e poluat şi nu ajunge nimic vulgar, nici mass-media, nici altceva, aici vreau să te asigur încă o dată că sentimentele mele sunt stabile. Dana a tresărit. S-a lipit la pieptul lui lăsându-se pătrunsă de energia pozitivă a naturii."
Îndrăgostiţii, după un timp, cum e firesc, se căsătoresc şi... "nu mai folosesc mijloace anticoncepţionale". Drept urmare vin pe lume copiii "care consolidează relaţia lor conjugală."
Aşadar romanul se termină cu bine. Şi ace
