Unul dintre conducătorii exilului românesc a fost mitropolitul Visarion Puiu, renumit prin fervoarea cu care a combătut comunismul.

Una dintre cele mai cunoscute figuri ale exilului românesc din perioada comunistă a fost mitropolitul ortodox Visarion Puiu. Un spirit pătrunzător şi un suflet extraordinar de bun - aşa sună caracterizarea pe care i-au făcut-o cei care l-au cunoscut pe înaltul ierarh în ultimii ani ai vieţii sale. Însă comuniştii au încercat să-l defăimeze. Unii l-au acuzat de fascism, pentru atitudinea sa hotărâtă în combaterea bolşevismului. Alţii l-au acuzat că ar fi fost criminal de război, pentru că a acceptat să păstorească, în anii celui de-al doilea război mondial, populaţia ortodoxă din Transnistria. IPS Visarion Puiu a fost condamnat la moarte în contumacie, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a excomunicat, în anii stalinismului. Pedeapsa bisericească i-a fost ridicată, însă, post-mortem, în anul 1990, după prăbuşirea regimului pe care marele mitropolit l-a combătut cu toată puterea.

O biografie exemplară

IPS Visarion Puiu, pe numele său de mirean Victor Puiu, s-a născut în Paşcani, în anul 1879. Încă de tânăr, el a manifestat interes pentru cariera ecleziastică. În anul 1921, el a devenit episcop de Argeş. Preţuit de patriarhul Miron Cristea, în anul 1923, el a fost trimis să-i păstorească pe credincioşii din eparhia ortodoxă de Hotin. În nordul Bucovinei, PS Visarion Puiu trebuia să gestioneze o situaţie complexă din punct de vedere etnic, pentru că, pe lângă credincioşii români, el trebuia să îi păstorească şi pe credincioşii ucrainieni şi rusofoni. PS Visarion Puiu a fost foarte apreciat pentru activitatea sa, astfel că, în anul 1935, el a devenit mitropolitul ortodox român al Bucovinei. În anul 1940, din motive politice, el a fost pensionat forţat, timp de doi ani. În anii celui de-al doilea război mondial, când