Zisă şi de negocieri, când, în realitate, e vorba pur şi simplu despre negustorie, perioada postscrutin a fost şi una de verificare a bărbăţiei politicianului român. Ce s-ar înţelege prin bărbăţia policianului român? Indiscutabil, ceea ce se înţelege prin bărbăţie în general.

Un comportament de demnitate, care interzice dreptul de a face şi a spune orice de dragul parvenirii la Putere.

Au trecut liderii politici examenul bărbăţiei în această perioadă?

Cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, liderii de partide au căzut cu brio la acest examen.

Să trecem în revistă câteva momente în care bărbăţia politicianului nostru a fost pusă la grea încercare.

Primul şi cel mai important moment l-a constituit cel de după anunţarea exit-poll-urilor.

Cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, liderii de partide au uitat cât ai bate din palme nu numai de campania electorală, dar şi de cele spuse şi afirmate în ultimii patru ani.

Theodor Stolojan a fost vârful de lance al PD-L în războiul pe viaţă şi pe moarte cu PNL.

Domnia sa, alături de alţi câţiva liberali, a atacat din interior PNL, s-a desprins din partid şi a format PLD, după care a devenit membru PD-L.

Nici un alt membru marcant al PD-L – de la Vasile Blaga la Adriean Videanu – nu a denunţat cu mai multă vehemenţă conducerea PNL decât Theodor Stolojan.

Şi cu toate acestea, la nici câteva minute după anunţarea exit-poll-urilor, domnia sa şi-a declarat public disponibilitatea de a se alia cu PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu pentru a forma un guvern.

Motivele invocate?

1) Scrutinul a adus cu sine o victorie a dreptei, întruchipată de PD-L şi PNL.

Păi, parcă până mai ieri Theodor Stolojan făcea spume la gură declarându-i pe liberali trădători ai dreptei prin aliere