Ajunul Floriilor la sediul PNL… O atmosferă încărcată se lăsase prin încăperi de câteva zile, aidoma unei perdele de ceaţă... Ghişe umbla mereu în vârful picioarelor şi abia de mai îndrăznea să-şi aranjeze pe furiş sprâncenele, că de scos vreo vorbuliţă nici nu se punea problema.

Şeful îl admonesta de fiecare dată, ba vorbindu-i răstit, ba aruncându- i câte-o privire încărcată de reproşuri mute, cu toate că lui Ghişe n-ar fi trebuit să-i reproşeze altceva în afară de devotamentul său nemărginit. Suspina din când în când constatând cu tristeţe o oarecare nerecunoştinţă din partea lui Crin pe care-l adulase şi-l sprijinise cu orice preţ.

Pentru ce se făcuse el de băcănie când fusese omul sandwich în faţa Cotroceniului pe căldura aia ucigătoare de i se lipiseră plachiurile de la pantofi de asfaltul topit ? Pentru ce-şi comandase el duzina de tricouri cu sloganuri anti Băsescu şi mai ales pentru cine- şi riscase integritatea fizică la balul ăla de la Cotroceni când îl umflaseră gărzile ca pe ultimul exibiţionist până nici nu apucase să-şi descheie nasturii de la cămaşă, dacă nu pentru nerecunoscătorul ăsta care-şi dormea nefericirea pe canapeaua din sediu? Se- nduioşă totuşi la vederea cearcănelor vinete de sub ochii şefului şi brusc, îşi dădu seama că de fapt, el e cel nerecunoscător pentru că aşteaptă atenţia unui om trădat şi rănit în amorul propriu, chiar de cei pe care până mai ieri-alaltăieri îi crezuse prieteni şi aliaţi pe viaţă.

Din toate părţile i se înfigeau şefului numai cuţite-n spate: Tăriceanu fusese primul, doar că Antonescu îşi zisese că dacă tot fusese un prim ministru care a condus ţara ca un manechin de şosete în sensul că-şi băgase picioarele în ea de guvernare, n-avea de ce să se teamă de concurenţă, mai ales că acesta urmează se se-nsoare a 5-a oară cu o jună ce-l va ţine destul de ocupat ca să se mai poată concentra pe campania el