Poate că mulţi se vor întreba de ce ne ocupăm astăzi, cu atâta insistenţă, de cazul mediatizării lui Gigi Becali la Pro TV. S-ar putea spune că, în definitiv, este vorba despre o P oate că mulţi se vor întreba de ce ne ocupăm astăzi, cu atâta insistenţă, de cazul mediatizării lui Gigi Becali la Pro TV. S-ar putea spune că, în definitiv, este vorba despre o înţelegere între persoane particulare. Şi că fiecare are dreptul să ofere timp de antenă cui doreşte, din moment ce legea nu este încălcată. Doar libertatea de exprimare este garantată de Constituţie, nu? Da, este garantată. Numai că Gigi Becali - preşedintele de partid Gigi Becali - beneficiază de o tribună unde ceilalţi competitori politici fie nu au acces, fie li se permite mai rar să urce. Se afişează alături de feţe bisericeşti, face pomeni, pozează în salvator al naţiei. Îşi atacă rivalii. Este foarte greu de spus unde se termină fotbalul şi unde începe propaganda politică, în interiorul unui show mediatic colorat şi zgomotos, unde sportul, cu adevăraţii săi actori şi performeri, de-abia dacă-şi mai face loc. Nici nu mai punem la socoteală conţinutul mesajului becalian - unul xenofob, discriminatoriu, pigmentat cu idei fascistoide şi legionaroide. De ce Pro TV îşi asumă un asemenea vector de imagine - e o întrebare. În schimb, dacă supramediatizarea lui Becali reprezintă un act de concurenţă neloială pe piaţa politică, este deja o chestiune de interes public. Chiar de mare interes public, câtă vreme povestea începe să miroasă din ce în ce mai tare a aranjament financiar. Şi aici, două aspecte sunt importante. Unul îi priveşte pe suporterii lui Becali, pe acei oameni gata să-l urmeze în marşul său asupra României. Ei află acum că, dincolo de actele de caritate, de evlavia afişată angro şi de discursul justiţiar, se află un banal circuit al banilor în natură, o montare cu regizori, decoruri şi figuranţi.