Paşaportul e doar un instrument de administrare standardizată a unor populaţii extrem de variate în interior. De data asta este vorba însă mai ales despre ţigani, un neam pe care
Paşaportul e doar un instrument de administrare standardizată a unor populaţii extrem de variate în interior.
De data asta este vorba însă mai ales despre ţigani, un neam pe care nomadismul l-a făcut pan-european înaintea altora şi care pune o problemă (est-)europeană comună.
Emisari ai autorităţilor române sunt de acord că "un om care nu are un mijloc de trai asigurat, care nu are o profesiune, nu are de ce să stea pe străzile Romei".
Ca şi cum pe străzile României ar fi mai acceptabil, doar pentru că e cetăţean român. Ambasadorul italian la Bucureşti a admis, într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, la cald, că există o problemă de neintegrare a comunităţilor rrome în România, ca şi în alte ţări ale Europei.
Oficialii români dau însă ocol problemei, pe motiv că vina unui individ nu poate fi pusă în spatele unei comunităţi ş.a.m.d. Întrebaţi şi antropologii: dacă n-ar exista diferenţe culturale, n-ar exista minorităţi. Doar că nu toate supravieţuirile culturale merită să fie protejate - iar pentru asta este nevoie de politicieni (europeni) curajoşi.
Întrebarea dacă românii sunt europeni devine zilele astea aceea dacă ţiganii sunt europeni. Întrebarea nu ajunge astfel mai rasistă, după cum problema gitanilor nu e că după sorginte sunt mai mult indieni. Consangvinii de pe subcontinent sunt în plină renaştere, globală.
E drept că societatea indiană este marcată încă de inegalităţi sociale de neînchipuit în Occidentul postaristocratic. Politici guvernamentale de "discriminare pozitivă", şcoli locale, eventual creştine, sau burse de companie dau însă şanse şi copiilor din castele inferioare care vor să înveţe mai mult decât odraslele clasei mijl
