De bine de rau, cei care au un serviciu stabil se pot considera fericiti ai sortii. Ce te faci, insa, cind esti tinar, iesit de pe bancile liceului, ai o familie numeroasa si nici o perspectiva? Pentru cei mai multi dintre tinerii din ziua de azi, mirajul unui loc de munca in strainatate a devenit aproape o obsesie. In 1997, Raluca-Irina Cobzaru a absolvit un liceu din Bacau. Se punea acum problema unui viitor: ce sa faca? Sa urmeze o facultate? Cine sa o intretina? Mama ei, dintr-un sat din jurul Romanului? Tatal ei murise pe un santier din Israel. Cele doua surori mai mari, care aveau familii? Ar fi ajutat-o, dar pina cind? La 19 ani, cu o diploma de ''bac'', ce posibilitati ai? ''Am plecat din Romania cu lacrimi in ochi, dar nu aveam alternativa. Mai aveam o sora mai mica, pe bancile liceului. N-am vrut sa plec, dar viata nu tine cont de ceea ce vrei tu'', spune Raluca. Si-a cumparat bilet spre Italia, ca multe alte fete de virsta ei. A plecat singura la gara. La inceput, Roma, cu cele sapte coline, a fermecat-o. Muzee, strazi pavate, fintini arteziene, pizzerii moderne, civilizatie. O vila cu camera de luat vederi la poarta, un deputat in Uniunea Europeana si un ''job'' de baby-sitter. ''Am lucrat sase luni de zile la acest deputat. Munceam de dimineata pina seara, cu citeva ore libere pe saptamina. Luam un milion de lire italiene pe luna. La un moment dat, m-am saturat de tratamentul familei si-am vrut sa plec. Deputatul nu m-a lasat. M-a amenintat ca se duce la Politie, pentru ca nu aveam acte legale. Asa ca, intr-o zi, mi-am facut valiza si am plecat. Stiam de cind am plecat ca nu ma asteapta o viata usoara si, cu toate acestea, am avut o depresie foarte puternica'', isi aminteste Raluca. Jumatate din bani se duceau acasa Si-a gasit un loc de munca la Western Union, tot in Roma, iar in week-end-uri avea grija de copiii unei familii. Din cele doua milioane de l