Viaţa e în altă parte – scrie un cititor la sfîrşitul comentariului său plasat pe dilemaveche.ro. E o expresie stereotipă pe care am întîlnit-o de multe ori (ba, dacă îmi amintesc bine, am şi folosit-o cîteodată). Ca toate stereotipiile, are, într-o primă fază, calitatea de a exprima succint un adevăr pe care e greu să nu-l accepţi. Sigur, în faza a doua o poţi combate. Dar pînă la faza a doua e cale lungă...
De cînd s-au terminat alegerile, citesc sumedenii de „analize“, comentarii şi opinii pe tema „de ce a ieşit cum a ieşit“. E plin Internetul de păreri şi de dorinţa de a afla explicaţii. Iar de la comentarea rezultatelor particulare ale acestei runde electorale pînă la opinii despre „cum sînt românii“ e doar un pas, făcut şi el la repezeală. Căci – mi se pare – aceasta e cheia în care se cer şi se dau explicaţiile despre alegeri (ca şi despre orice altceva): felul în care s-a votat spune ceva despre felul de a fi al „românilor“ în general, din cele mai vechi timpuri şi pînă azi. Iar combatanţii care iau parte la aceste „dezbateri“ – români şi ei, fireşte – au tăria opiniunilor lor şi, în loc de argumente, aduc, într-un fel sau altul, concluzia fatalistă „c-aşa-i românu’“, aplicabilă la orice. Observ, pe de altă parte, pe cele mai importante site-uri de ştiri (dar nu numai), că fac audienţă subiectele legate de prezenţa vreunui compatriot de-al nostru în cine ştie ce context internaţional. Jurnaliştii s-au prins că printre români e o foame de români (ca să zic aşa...) şi de „fapte româneşti în lume“, aşa că exploatează intens mecanismul: e suficient să pui în titlu că un român a făcut nu ştiu ce pe nu ştiu unde şi, gata, poporul cititor pe Internet se repede cu click-ul. (Apropo: într-un sondaj recent la nivel european, s-a constatat că românii sînt peste media europeană la cititul ştirilor pe Internet.) Ca să nu mai vorbesc despre faptul că, de multă v
