Anul acesta, Divan Film Festival (cunoscut şi ca „Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară“) s-a concentrat asupra comediei balcanice. Directorul artistic al festivalului, criticul şi istoricul de film Marian Ţuţui, a ales să prezinte publicului din Port Cultural Cetate şapte lungmetraje predominant comice, mai vechi sau mai noi, reprezentînd opt ţări balcanice: Albania, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Macedonia, România, Serbia (sau fosta Iugoslavie) şi Slovenia. Majoritatea acestor producţii cinematografice au fost proiectate în premieră naţională.
Cel mai bun şi cel mai popular
Filmul de deschidere, Cine cîntă acolo? (Ko to tamo peva, 1980) de Slobodan Šijan, a fost de - semnat de către membrii comitetului director al Academiei Iugoslave de Artă şi Ştiinţă Cinematografice, în 1996, cel mai bun film sîrbesc de după 1947. Pornind de la un scenariu semnat de cunoscutul scriitor şi cineast Dušan Kovačević, Slobodan Šijan (invitatul special de anul acesta al Divan Film Festival) a debutat în lungmetraj cu un film seducător, a cărui originalitate comică rezidă în echivocul evenimentelor de pe ecran. Pe 5 aprilie 1941 (cu o zi înainte ca avioanele naziste să bombardeze Belgradul, declanşînd invadarea Iugoslaviei), un grup pestriţ de provinciali se îndreaptă cu „rata“ spre Capitală. Peripeţiile acestor vilegiaturişti, dintre care doi juni ţigani rămîn să (s)pună povestea pe note, precum şi ale şoferului şi fiului acestuia ne amuză, chiar şi prin accentele lor negre, dar ne lasă într-o ambiguitate fertilă, specifică marilor opere. Filmul bulgăresc (de fapt, o coproducţie cu Marea Britanie, Ungaria, Macedonia şi Suedia) care s-a bucurat de cel mai mare succes de box-office de după 1989, Misiunea Londra (Misia London, 2010), al lui Dimităr Mikovski, este o comedie corală savuroasă (vorbind şi despre ţările sărace primite la masa bogaţilor), care imită
