Deşi mai confuză decât în cazul Monica Ridzi, activitatea comisiei Udrea nu lasă să se înţeleagă vreo suspiciune că ministra şi-a însuşit o parte din bani.

Evidenta notă de show din cazul Udrea a făcut ca aspectele serioase să fie trecute cu vederea. Scandalul dintre Comisia parlamentară şi ministrul Turismului are însă şi semnificaţii care merită discutate.

Comisia de anchetă parlamentară în cazul Udrea urmează Comisiei de anchetă în cazul Ridzi, lucrează în paralel cu alte două Comisii - cea în cazul Nemirschi şi cea în cazul irigaţiilor din agricultură - şi e pe cale să preceadă un număr infinit de Comisii, a căror intenţie de înfiinţare e anunţată zilnic de liderii PNL şi PSD. Se prefigurează deja o Comisie în cazul ministrului Transporturilor şi una în cazul Mircea Băsescu. Asistăm astfel la una dintre cele mai ciudate aspecte ale istoriei noastre postdecembriste, istorie care nu duce lipsă de astfel de aspecte. Parlamentul României nu mai dezbate şi adoptă legi, conform misiunii sale de esenţă.

Parlamentul României anchetează. Legile sunt adoptate la pachet, ba chiar, la colet, prin formula abuzivă a asumării răspunderii.

După adoptarea celor două Coduri, despre care nici măcar cei care au votat habar n-au ce conţin, a venit rândul unui pachet de legi, o veritabilă varză cu carne din punct de vedere socio-economic. S-a ajuns la această aiureală numai şi numai din cauza PSD, partid care stă răscrăcănat politic: cu un picior la guvernare şi cu celălalt în Opoziţie. Desigur, cel de la guvernare e vârât într-un pantof scump, pe când cel din Opoziţie e vârât într-un galoş spart. Incapabil să-şi treacă partidul în Opoziţie, Mircea Geoană a ales o cale ce-l defineşte: calea jocului la două capete. O parte din PSD e aliată cu PD-L la guvern. O altă parte e aliată cu PNL în Parlament. Şi pentru că o aliere cu PNL pentru