Abia acum, când scandalul Schengen a îngălbenit ecranele televizoarelor, ne dăm seama la ce nivel se duce lupta pentru justiţia din România

Numirea şefilor la DNA şi la Parchetul General a trecut graniţele şi a traversat oceanul. Recent, fostul ambasador al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, i-a transmis noului secretar de stat american John Kerry să fie atent la nominalizarea şefilor procuraturii. Peste nici o lună, ministrul german de interne a transmis că refuzul Berlinului de a ne primi în Schengen are legătură cu funcţionarea justiţiei româneşti. Iar când două superputeri occidentale ca SUA şi Germania se leagă de acelaşi lucru, înseamnă că problema e groasă. E groasă şi ea pleacă din vara trecută, de la suspendarea lui Traian Băsescu.

Şi în vară tot SUA şi Germania au bătut cu pumnul în masă. S-a cerut ca numirile procurorilor şefi de la DNA şi de la Parchetul General să se facă transparent. Transparent, în limbaj diplomatic însemnând ”nu puneţi şefi oameni despre care noi avem informaţii că reprezintă anumite cercuri de interese ostile nouă, partenerii voştri euro-atlantici”. Cu toate avertismentele, încă de la primele nominalizări făcute de ministrul Mona Pivniceru, s-a călcat în străchini. N-a crezut nimeni povestea că nu s-au găsit oameni competenţi care să candideze pentru posturile lui Morar şi Kovesi. A fost atunci, însă, bariera CSM, care i-a oferit lui Traian Băsescu argumente să respingă nominalizările. Dacă se opunea doar el, era acuzat de amestec în justiţie.

Înţelegând cât de sensibil este jocul, cei care vor să-şi impună oamenii lor în fruntea procurorilor s-au concentrat pe CSM. Când spunem ”cei care vor”, nu spunem USL, pentru că nu tot USL-ul trage în aceeşi direcţie. Prin urmare, s-a amânat numirea unor şefi noi la DNA şi la Parchetul General până la tranşarea bătăliei pentru CSM. Iar bătălia asta s-a dat în etape: a fost con