Problema cardurilor de sănătate este un subiect ultradezbătut de vreo trei ani în societatea noastră, cu multe argumentaţii pro şi contra. Care este rostul cardurilor, ce probleme etice există, cum trebuie implementată ideea, la ce folosesc. S-a consumat multă cerneală, s-au adus argumente, s-au făcut dezbateri. Dar este îndoielnic dacă ele ne duc „în rândul lumii“, cum crede dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, autoarea articolului „Odiseea cardurilor“ (apărut în „Viaţa medicală“ nr. 32 din 9 august 2013, pag. 12). Cardul este necesar, dar nu va rezolva nicidecum gravele probleme ale sistemului medical românesc. Cardul este un proiect în întârziere din cu totul alte cauze decât distribuţia lui, cauze care ţin de bani, imprimerie, bucăţile de plastic, cipuri... lucruri oricum străine nouă. Din păcate, mai nou, în ciuda unor înţelegeri ferme cu CNAS şi MS, se reiterează ideea că medicii de familie trebuie să-şi ignore obligaţiile profesionale, să uite de nevoile medicale ale oamenilor şi să se ocupe de distribuirea cardurilor şi de completarea tabelelor. Ideea „economică“ şi facilă a CNAS ne miră mai puţin, căci în realitate Casa de asigurări a uitat demult că trebuie să fie în slujba pacienţilor care îi justifică existenţa şi să respecte medicii fără de care nu îşi poate onora obligaţiile. Ideea distribuirii de către medicii de familie e veche, doar conducerea CNAS care susţine acelaşi lucru diferă. Precizez că avem promisiunea fermă a ministrului că nu vom fi puşi într-o asemenea situaţie şi că ne vom putea ocupa de profesia noastră. Este de mirare însă cum un medic din Olanda (ţară cu o bună tradiţie a medicinii de familie) şi originar din România, care a reprezentat la un moment dat Societatea Naţională de Medicina Familiei, poate susţine ca medicii să distribuie carduri. Evident, în Olanda, ca în toate ţările europene, nimeni nu a îndrăznit măca