Zarva din jurul zilei de 13 mai, legată de aşteptarea unui rezultat care în dezbaterile publice e când miză naţională, când motiv de zeflemea, ia amploare. Deşi, judecând la rece, trebuie să admitem că verdictul pe care Statistica îl va da atunci, după ce îşi va fi definitivat calculele pentru primul trimestru din acest an, nu va schimba semnificativ tabloul economiei româneşti. Indiferent dacă România va fi ieşit ori nu va fi ieşit din recesiune la 31 martie 2011. Fiindcă un verdict eminamente tehnic, ce ar putea să nimerească şi de această dată în marja de eroare, nu are cum să răspundă singur la întrebările grele care frământă acum societatea românească. Iar cea mai importantă dintre toate aceste întrebări este legată de timpul în care creşterea economică va începe să se facă simţită în casele noastre.
Este posibil ca rezultatul din mai să fie pozitiv. Un PIB cu semnul plus în trimestrul întâi din 2011, lângă PIB-ul cu plus din ultimul trimestru al anului trecut, în aria valorilor ajustate sezonier, ar echivala cu ieşirea din recesiune. Dar un astfel de verdict (repet: socotit tehnic) va avea nevoie să fie confirmat, iar apoi consolidat în mai multe trimestre viitoare. Inclusiv prin creşterea plus a valorilor din seria brută. Ar fi suprema garanţie a intrării României cu dreptul într-un nou ciclu economic.
O analiză corectă nu poate ignora însă corelaţia firească între relansarea economiei, care să fie confirmată în viitor de o lungă fază de avânt, şi rezultatele de până acum. Nu ne vom duce însă, înapoi, mai departe de începutul crizei. După ce România a trecut de trimestrul întâi al anului 2009, când recesiunea a atins brutal nivelul cel mai de jos, descreşterea a devenit lentă; de atunci, timp de opt trimestre, tendinţa economiei noastre a fost fără încetare de creştere. E drept însă că urcuşul nu numai că a fost încet, dar nu a trecut m
