Niciodata tinicheaua nu va avea nimic in comun cu platina, nu va fi atrasa de ea, nu se vor confunda decit pentru o minte neavizata. Insa tinicheaua va tinji mereu dupa platina, ca dupa un bun pe care l-a posedat cindva, desi toata lumea isi poate da seama ca, in realitate, tinicheaua nu a fost nicicind platina. Atelierul mestesugarilor romi, Romano Butiq, organizat de Romano Cher - Casa Romilor, si-a inchis portile vineri, 1 iulie, cu o piesa de teatru jucata de copiii de la Scoala "Alexandru Ioan Cuza" din Podu Iloaiei, antrenati de cunoscutul regizor si actor iesean Radu Ghilas. A fost pus in scena spectacolul "Printul fericit", o adaptare dupa Oscar Wilde. Trecind peste emotiile si stingaciile inevitabile ale copiilor, evenimentul nu are cum sa ramina fara ecou, dat fiind implicatiile politice comportate de mesajul reprezentatiei: conducatorii sint niste snobi, inculti, care, in schimb, ar face orice sa para rafinati; trecutul e o "statuie de aur", etalind rubine si safire, informatie refulata; nu ne aducem aminte de acest trecut. Trecutul devine prezent atunci cind intra in joc planul sacru. In acest sens, spectacolul reuseste sa creeze si atmosfera idilizata de care avem nevoie, pentru a putea supravietui implicatiilor deja numite din peisajul socio-politic in care, de voie de nevoie, sintem angrenati. Si, de ce nu, pentru a evada departe de acestea. Foarte pe scurt, sa identificam povestea lui Oscar Wilde in actualul scenariu: Printul fericit, in timpul vietii sale, nu a cunoscut tristetea, saracia, amaraciunea, moartea, pentru ca a fost tinut departe de acest spectacol al nenorocirilor. Dupa moarte, insa, statuia sa a fost inaltata atit de sus ca toata mizeria din regat i-a devenit deodata vizibila. Atunci lacrimi scalda obrajii de aur ai printului si inmoaie inima indestructibila de plumb. Cu ajutorul unei rindunici, intirziate in drumul sau spre Egipt de dr