O relatare a Iuliei Popovici din Observator cultural nr.120 (377), despre cele intimplate la ICR cu ocazia mesei rotunde Anticomunismul ca obligatie morala din 19 iunie, are de ce stirni uimirea oricarui participant la acea reuniune. Dupa ce – corect – aminteste de propos-urile cu iz antisemit, debitate nitam-nisam de Dan C. Mihailescu (fara a intra in detalii), si dupa ce – iarasi corect – se declara scandalizata si surprinsa, autoarea remarca: „la fel de surprinzator, nimeni din sala nu s-a ridicat sa plece“.

Iar in final, deplingind lipsa unei definitii autentic democratice si plurale a anticomunismului la vorbitorii si invitatii de la ICR, ea conchide: „Momentul de rascruce va fi acela in care anticomunismului i se va revendica o singura definitie. Si s-ar putea sa ne apropiem vertiginos de el, cita vreme antisemitismul nu ridica inca pe nimeni in picioare“.

Or, se pare ca dna Iulia Popovici, spre deosebire de reporterul Cotidianului care a relatat lucrurile corect in numarul din 21 iunie, nu a auzit ce i-am replicat lui Dan C. Mihailescu. (Ce-i drept, nu m-am ridicat in picioare, ci am vorbit la microfon asezat.)

Nu a auzit, prin urmare, afirmatia mea ca formula folosita de el pentru a se victimiza, anume „evreimea mondiala“, care, chipurile, ar fi blocat procesul comunismului, este inacceptabila si tipica pentru antisemitism. Nu a auzit nici ca i-am cerut aceluiasi Dan C. sa justifice alegatia sa (de asemenea cu implicatii antisemite) ca 90% din bursele de studiu acordate tinerilor din Romania ar fi de provenienta evreiasca, prin care acestia sint orientati spre stinga (de exemplu spre avangarda, dar nu spre expresionism sic!). Nu a auzit nici raspunsurile confuze si penibile ale cunoscutului critic literar. Nu a auzit nici interventia lui Ion Vianu care l-a ironizat pe Dan C. Mihailescu, amintind ca, in pofida persecutiei la c