Mihai Dan Pavelescu este unul dintre cei mai cunoscuţi traducători şi editori de carte SF din România. S-a născut în 1956, este absolvent al Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic Bucureşti, a fost mulţi ani redactorul revistei CPSF Anticipaţia şi al almanahului Anticipaţia, a coordonat colecţii de SF pentru editurile Nemira, Pygmalion, Teora. A tradus zeci de volume SF. În prezent coordonează colecţia „Nautilus“ de la Nemira. Mai multe amănunte despre MDP pot fi găsite în pagina enciclopediei SF WikiSF (http://www.nemira.ro/ wikisf/ index.php/Mihai_Dan_Pavelescu). Am început spunînd că este unul dintre cei mai cunoscuţi... Ei bine, nu este suficient, cînd vorbim despre MDP. El este unul dintre editorii şi traducătorii foarte importanţi pentru ceea ce înseamnă azi literatura SF în România. Acum, înainte de Bookfest, o discuţie cu Mihai Dan Pavelescu mi se pare nu numai utilă, ci şi aşteptată de cititori. Mihai Dan Pavelescu, de mai bine de 20 de ani traduci, faci reviste, îngrijeşti colecţii F&SF. De ce? Ce are SF-ul atît de special de te-a făcut să-i dedici atîţia ani? Fandomul românesc de dinainte de 1989 era răscolit de întrebarea: ce este SF-ul? Dacă defineşti un fenomen, ştii cu ce instrumente să-l abordezi şi poţi explica tendinţe, motivaţii, ba chiar şi pasiuni. Mie mi se pare că SF-ul este unicul gen literar preocupat intrinsec de viitorul omenirii; sub forma asta sună al naibii de politically correct, aşa că-mi place să-l parafrazez pe Sf. Augustin apud Borges: „dacă sînt întrebat de ce iubesc SF-ul, nu ştiu, dar dacă nu sînt întrebat…, atunci ştiu“. Hai să împărţim întrebările pe categorii, ca la marile premii, şi să începem cu proza, cu traducerile adică. Dintre toţi autorii pe care i-ai tradus, care ţi-au fost cei mai dragi? Care dintre ei ţi-a adus cele mai mari satisfacţii? Care dintre ei, traduşi în România, crezi că au fost mai importanţi p