Pe iPhone 3G l-am ocolit. Mi-l cumpărasem, iar atunci când s-a pus problema să scriu un review, eram prea îndrăgostită, aşa că am spus nu. N-aş fi putut fi obiectivă. L-am primit în teste pe 3GS şi, neavându-l în dotare, m-am năpustit asupra lui, pentru a-l purica. Şi de data asta chiar scriu. Nu e uşor. Odată nărăvit la iPhone, nimic nu e uşor. Compari orice cu el. Orice se numeşte telefon mobil, orice telefon cu touch, orice telefon cu wireless, orice telefon cu multitouch, orice telefon plat, orice telefon fashion şi tot aşa. Şi, dacă pentru tine, utilizator de rând, este atât de greu, apăi nici pentru producători nu e altfel. După apariţia pe piaţă a iPhone, toţi s-au dat de ceasul morţii să-l creeze pe "iPhone killer". Am testat, de-a lungul timpului, o grămadă de telefoane. La câteva eram pe punctul de a spune "el va ucide" doar citindu-le caracteristicile. Dar practica a dovedit că nu s-a "născut" încă ucigaşul.
Interesant, dar concluzia pe care am tras-o la repezeală, după ce am butonat 3GS este că, din punctul meu de vedere, nu este un "must have" pentru cineva care deţine deja un 3G. Am să explic această concluzie poate revoltătoare pentru unii.
La o primă privire, n-ai să sesizezi diferenţe de aspect între 3G şi 3GS. De altfel, doar 2 grame în plus la 3GS fac diferenţa. În schimb, adorabila şi râvnita interfaţă care a înnebunit lumea a rămas în continuare un model, neegalat, poate, decât de HTC Hero, care este singurul care se apropie de ceea ce a impus pe piaţă Apple. N-ai nevoie de stylus, nici nu-ţi este oferit de producător, totul e să te plimbi cu degetele pe ecran şi, din simple mângâieri, vei cuceri lumea.
Ecranul lui iPhone 3GS este la fel de mare ca la iPhone 3G. Este TFT touch, are 3,5 inci şi o rezoluţie de 320 x 480 pixeli, cu 16 milioane de culori.
Dar. O spun fără ezitare: 3GS nu are luminozitatea ecranului lu
