Poate ca traim mai bine ca in 2004, dar am ramas la fel de bolnavi in mentalitate. Probabil ca e doar linistea dinaintea furtunii. Inca ne mai rasuna in urechi vacarmul campaniei, desi fusesem relativ bine antrenati de agitatia care a cuprins brusc scena politica imediat dupa alegerile din 2004. Dupa cinci ani, putem spune ca ne-am obisnuit. 58 la suta dintre noi am aratat asta mergind la vot. Dar, ca de obicei, votul n-a fost pentru un candidat, ci doar impotriva celuilalt. Ne caracterizeaza alegerea raului cel mai mic. Binele n-are ce cauta aici, e perceput ca o antiteza a politicii. A fost vreodata altfel? Un bine tot ni s-a intimplat, totusi: s-a terminat! Am scapat de alegeri, de afise si de galagia stridenta care ne-a invadat viata oriunde ne-am fi ascuns: pe strada, la televizor, in piata, la radio, intre colegii de serviciu, pe internet. Pina si iarna parca ezita sa mai vina din cauza spectacolului electoral. Sintem doar intr-o pauza dintre acte. Am putea sa ne uitam la ultimul, care ne-a tinut in priza in ultimii cinci ani, in incercarea de a afla ce ne va aduce urmatorul act. Cu ce ne-am ales din 2004 incoace? Romania abia intrase in NATO, salariul mediu brut era opt milioane si jumatate, creditul doar cu buletinul facea furori, iar preturile in domeniul imobiliar deja o luasera razna. Acum avem trei ani vechime in Uniunea Europeana, salariul mediu brut e aproape dublu, dar criza economica a taiat avintul luat in anii precedenti: la fel de multi romani sint plecati la lucru in strainatate, iar in tara somerii au devenit mai numerosi. Insa avem infrastructura, servicii, supermarketuri si malluri, iar strazile au devenit neincapatoare pentru tot parcul auto. Transparenta impusa in institutiile publice a facut vizibile matrapazlicuri care pina in 2004 erau greu de banuit. In definitiv, ceea ce nu stiam era ca si cum nici nu s-ar fi intimplat. Acum se stie de H