Iata o intrebare extrem de grea, doresc doar sa lansez in dezbaterea publica aceasta dilema.
In contextul crizei economice mondiale, care in loc sa cedeze se adanceste de la o zi la alta, scaderea si eficientizarea cheltuielilor publice ale statelor reprezinta nu doar un deziderat, ar putea fi cheia de salvare din fata tavalugului crizelor si recesiunilor de tot felul.
Sistemele bugetare de educatie si sanatate reprezinta gauri negre al bugetului de stat pentru ca:Statul este cel mai prost manager cu putinta. Aproape tot ce atinge statul se usuca. Pentru ca, din nefericire, statul inseamna doar un grup de oameni aflat la putere, care pun interesele proprii mult deasupra intereselor societatii.Sunt managerizate de catre clientele de partid. Oricat s-a dorit depolitizarea si iesirea din influenta politicului, se pare ca nu este posibil asa ceva.Banii cheltuiti in aceste sisteme sunt dijmuiti intre: prestatorii de servicii-beneficiari de contracte, manageri si pusculite de partid. Proportia dijmei corupte a crescut de la 10-15%, modesta, la 50% si mai mult. Lacomie fara frontiere. Dar si cheltuielile pentru castigarea alegerilor au devenit enorme. Pe masura neincrederii alegatorilor.Cel putin in spitale, spaga pentru operatii si alte servicii e mai mare decat tarifele de la spitale private. Atunci, care mai e logica spitalelor de stat?In Marea Britanie, Polonia, Estonia, spitalele si policlinicile sunt privatizate, cu rezultate bune si foarte bune. La fel o buna parte din institutiile si unitatile de invatamant.Deficitele bugetului sanatatii si nivelul bugetului alocat educatiei nu permit evolutia si modernizarea, dupa modele europene. Toata lumea reclama pensii mai mari, educatie si asitenta madicala mai bune, salarii mai mari, infrastructura, toate dintr-o suma finita. Dai la unii, iei de la altii.Subsidiaritatea inseamna ca scolile, gradinitele, spital