La est de Hebron, palestinienii trebuie să-şi facă provizii de apă pentru că un sat este alimentat cu apă curentă doar 70 de ore, o dată la 10 zile, iar apoi vine rândul satului următor, scrie Le Monde. Un raport al Adunării Naţionale franceze acuză politica israeliană de gestionare a resurselor hidrologice drept „un appartheid al apei”.
Localnicii îşi fac provizii pentru băut, dar şi pentru vite şi dacă mai rămâne ceva, pentru culturi, explică Youssef Dabasse, adjunct al primarului satului Tarqumiya. În rest, apa este cumpărată de la camioane-cisternă care umplu rezervoarele locuinţelor dar la un preţ mult mai mare, de până la 25 şecheli(echivalentul a 5 euro) metrul cub. Mai mult, „în plină vară compania de apă israeliană Mekorot taie alimentarea cu apă pentru a privilegia coloniile evreieşti din apropiere”, susţine Dabasse, citat de cotidianul francez Le Monde.
Instalaţia de apă din zonă care deserveşte 20 de sate şi care aparţine companiei israeliene Mekorot este administrată în principiu în coordonare cu Autoritatea Palestiniană, dar „debitul este reglat după voinţa israelienilor”, susţine Khayni Damidi, inginer de la Autoritatea palestiniană a apei. „Noi plătim pentru toată apa transportată în satele noastre, dar nu primim cantitatea echivalentă din cauza piratajului”, mai spune el.
Autorităţile israeliene s-au declarat indignate de publicarea unui raport al Adunăriii naţionale franceze care denunţa „un nou apartheid al apei” în teritoriile palestiniene ocupate. Autorul raportului, deputatul socialist Jean Glavany a susţinut că „cei 450.000 de colonişti evrei din Cisiordania folosesc mai multă apă decât 2,3 milioane de palestinieni. Aici apa este mai mult decât o resursă, este o armă”. El a mai atras atenţia asupra faptului că evreii sunt privilegiaţi, în timp ce palestinienii sunt împiedicaţi să sape puţuri de armata israeliană.
