În peste două decenii petrecute în camera de proiecţie, Vasile Huţanu, proiecţionist la Cinematograful Victoria, a văzut şi revăzut mii de filme.

Vasile Huţanu, proiecţionist la Cinematograful Victoria, este de aproximativ 25 de ani omul din spatele gemuleţului de la etaj, de unde personajele filmelor coboară pe ecranul alb imaculat. „Camera asta mi-a mâncat vederea dar am ştiut de la început ce mă aşteaptă. Nu ai să vezi operator fără ochelari, decât poate în tinereţea lui. Mă bucur că, deşi am o vârstă, nu mi-am pierdut pasiunea pentru această meserie“, mărturiseşte ieşeanul.

„Ca să fii proiecţionist, trebuie în primul rând să fii autodidact. Meseria asta nu se învaţă la şcoală, ci în timp. Te formezi cu adevărat abia după vreo zece, cincisprezece ani de activitate, de unde şi vorba că practica doboară teoria“, explică ieşeanul.

Cum a devenit omul din spatele gemuleţului

Singur, între patru pereţi, tot timpul înconjurat de întuneric, ca un miner. Acesta este universul pe care l-a descoperit impulsionat de o curiozitate care l-a măcinat în copilărie. „Prima dată a fost dragostea de ecran. Ca orice copil, şi pe mine mă aducea tata la cinema. Apoi, încet, încet, a urmat dragostea faţă de ceea ce era în spatele gemuleţului, iar când am aflat, am decis să rămân în spatele lui“, povesteşte Vasile Huţanu.

Filmul, ca un spectacol de teatru

Nu toate pasiunile din tinereţe s-au consumat într-o cameră obscură. „Am făcut şi sport de performanţă, gimnastică şi zbor. Mi-a plăcut nemaipomenit de mult să zbor. Nu mă vedeam însă pilot, să fac şi să văd mereu aceleaşi lucruri, aşa că am rămas fidel cabinei de proiecţie. Cu fiecare film descoperi o nouă lume. Aici, abia aştept o nouă săptămână pentru a vedea un film nou, cu un alt subiect“, spune Vasile Huţanu.

Pentru proiecţionist, cinematografia a fost şi