Albul nu mai e ce-a fost odată: puritate, spiritualitate... Albul este, acum, foarte aseptic. Rămîne o aspiraţie, şi în jurul lui se creează o filozofie pragmatică, al cărei miez este protecţia. Protecţia poate fi supralicitată, şi interpretată ca fiind împotriva Răului şi Murdăriei. Nu e cazul să exagerăm: se vorbeşte, în general, de protecţie împotriva microbilor. Sigur că şi aici mai e loc de interpretări, Microbii putînd fi catalogaţi drept zmeii invizibili şi perfizi ai lumii noastre. Împotriva lor numai produsele de marcă, adevărate, ne pot apăra şi salva. Mi se pare că într-una din reclamele la dezinfectanţi de wc-uri chiar sînt arătaţi înfricoşătorii duşmani minusculi. Albul pur şi simplu este perfecţiunea aseptică la care ne dorim să ajungem - noi, umilii vînători de microbi. Albul este al detergenţilor, pentru rufe şi wc, al înălbitorilor; tot albul aparţine tampoanelor igienice, apărătoare lipsite de discreţie ale libertăţii femeilor; precum şi cremelor, deodorantelor, pastelor de dinţi, pamperşilor, iaurturilor, îndulcitorilor şi gumelor de mestecat. Întrupat, pe rînd, în imaginile tuturor acestor produse, albul nu mai rămîne alb pur şi simplu. Încep să apară nuanţe şi subtilităţi de alb: de fapt, se creează o competiţie a alburilor. Bona Prima: "mai mult decît alb, albul Bona"; "albul pur". Albul nu mai este doar o culoare neutră; sînt alburi şi alburi, angajate în competiţia pentru descoperirea celui adevărat. Comparativele înaintează, îndrăzneţe, pînă la infinit: "Fa antiperspirant - prospeţime fără sfîrşit"; gustul gumei de mestecat durează mult, foarte mult. Idealul se suprapune cu durata (un post de radio a împrumutat reclama adaptînd-o specificului său - muzica durează mult, foarte mult...). Protecţia (mesajul pragmatic) se asociază, de multe ori, cu Prospeţimea (mesajul poetic);
unul dintre produsele pentru curăţat toaleta este asociat,