Daca celulele stem sint atit de utile, de ce nu se utilizeaza pentru vindecarea majoritatii bolilor, inlocuind vechile terapii? Celulele stem au atras atit un interes stiintific imens, cit si preocupari etice si legale, datorita capacitatilor lor de a se "specializa" si deveni, in mod virtual, oricare parte din organismul in care sint introduse. De asemenea, ele pot actiona ca un adevarat sistem reparator, datorita capacitatii de regenerare si diviziune rapida, fiind capabile sa inlocuiasca tesuturi distruse. In astfel de celule sta speranta vindecarii unor boli pentru care medicina actuala nu are solutii curative, precum boala Parkinson sau Altzheimer, unele malignitati, diabetul zaharat, tesuturi distruse prin arsuri etc. Desi subiectul este aprins dezbatut de o perioada recenta de timp, descoperirea si studiul acestor celule se atribuie anilor '60, cind doi cercetatori canadieni, Ernest A. McCulloch si James E. Till, au pus in evidenta prezenta unor celule capabile sa se reinnoiasca singure in maduva osoasa la soarece. De atunci, cercetarile au evoluat si s-a putut realiza o clasificare a acestui tip de celule: celulele totipotente, produse prin unirea ovulului cu celula spermatica, ce, ulterior, se pot diferentia in celule embrionare si extraembrionare, pluripotente, descendente ale primului tip, sint celule capabile sa se diferentieze in aproape orice tip de celula, in functie de tesutul in care sint introduse (daca sint introduse in creier, devin celule nervoase; in muschi, devin celule musculare etc.), multipotente, care se pot diferentia in mai multe tipuri de celule, dar inrudite cu familia celulara de baza (de exemplu, celulele stem ale maduvei hematopoietice se pot diferentia in globule rosii, globule albe, plachete) si celule unipotente, care produc un singur tip de celula, dar, fata de celulele non-stem, au capacitatea de a se reinnoi singure. De asemene