Un domn pe nume Dănuţ Epure, profesor universitar, ales, prin voinţa liber exprimată a colegilor săi de la Universitatea “Ovidius” din Constanţa, rector, a devenit brusc, la începutul acestei săptămâni, vedetă mediatică.

Nu datorită unor ieşite din comun performanţe ştiinţifice ce l-ar face un iminent candidat la premiul Nobel. Nu fiindcă s-ar fi dovedit că e un profesor fără egal. Nu graţie exemplarelor lui competenţe manageriale. Ci pentru că a transformat cabinetul rectorial în centru de comandă al unor urât mirositoare afaceri de corupţie, adică în birou de vânzări-cumpărări de subiecte de admitere la Facultatea de farmacie.

Nu e exclus ca în zilele următoare să aflăm că rectorul-tejghetar are numeroşi complici fiindcă, în absenţa acestora, recrutaţi cu grijă dintre componenţii comisiilor de pseudo-admitere, domnul Dănuţ nu ar fi avut ce vinde, nu dumnealui revenindu-i sarcina de a întocmi subiectele comercializate la preţuri nenegociabile şi cum nu se poate mai pipărate, stabilite în valută-forte.

Nu i-am văzut încă pe micile ecrane pe eternii şi veşnic-revoltaţii lideri de sindicat din învăţământ condamnând cu un sfert de gură fapta rectorului constănţean pentru ca mai apoi să o justifice, precum părinţii iezuiţi din Provincialele lui Pascal, prin lefurile mici din “sistem”. Nici nu prea ar avea cum să o facă de vreme ce rectorul-comerciant, devenit client al DNA, numai de salariu mic nu se poate plânge. Dacă luăm de bună declaraţia sa de avere, respectivul domn încasa în medie o leafă lunară ce se ridica la frumuşica sumă de 18.000 de lei. De două ori salariul Preşedintelui României. Repet. Una sută optzeci de milioane vechi, pe înţelesul şi uimirea românilor de bună credinţă. Şi aceasta nu fiindcă retribuţiile din învăţământ, recte din învăţământul superior, ar fi crescut pe neaşteptate, ci pentru că domnul Epure s-a născut om norocos şi uit