Teatrul este marea sa pasiune. De aici energia şi forţa de care are nevoie ca să facă să triumfe factorul uman din fiecare rol al său. Trăieşte intens viaţa fiecărui personaj pe care l-a dăruit publicului, scenei. În afară de talent, este nevoie şi de disciplină. Nu cred că am întâlnit de-a lungul timpului pe cineva cu un râs atât de molipsitor precum cel al actriţei Rodica Popescu-Bitănescu. De altfel, întreaga sa fiinţă emană optimism, voioşie explozivă, iar farmecul său unic vitalizează mii şi mii de spectatori. Mereu m-am întrebat, şi ca mine, bănuiesc au fost mulţi, de unde îşi adună această actriţă extraordinară inepuizabilele sale energii care ajung inevitabil la noi prin cascade de râs. Răspunsul e simplu. Oricât de tare ne place să credem că este o actriţă de comedie, în fapt, Rodica Popescu Bitănescu adoră rolurile de compoziţie, acolo unde poate împleti lacrima cu zâmbetul. Acest lucru s-a văzut clar în "Gaiţele”, de Alexandru Kiriţescu, unde a interpretat rolul Zoiei, sora Anetei Duduleanu. A jucat cu simplitate, eleganţă şi fineţe, nu a vrut să se vadă, nu a vrut să se audă, nu a vrut parcă să deranjeze. Nu a vrut să fie ostentativă. Şi mai este ceva ce cred că poate constitui un al doilea răspuns în ceea ce o priveşte pe Rodica Popescu Bitănescu. Face totul cu pasiune.

Rodica Popescu Bitănescu a avut noroc atât în şcoala elementară, cât şi în liceu de profesori extraordinar de buni. Erau aşa de buni, dădeau explicaţii atât de frumoase în clasă că era imposibil să nu-ţi rămână ceva în minte. La fel s-a întâmplat şi în facultate. Ion Finteşteanu, Beate Fredanov, A. Pop Marţian i-au fost profesori şi de la aceştia a învăţat tot ce s-a putut învăţa. Asistenţi la clasă i-a avut pe Ion Cojar şi Cornel Todea, de la care a "furat” multe lucruri pentru meseria pe care voia să o facă, actoria. A fost o întâmplare că a ajuns actriţă. La vârsta adolescen